Lecturi editoriale Eminescu: Titu Maiorescu, Perpessicius, Petru Creția

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” propune, în data de 23 februarie, începând cu ora 11.00, în Sala „Horia Bernea”, Lecturi editoriale Eminescu: Titu Maiorescu, Perpessicius, Petru Creția.
Cu o implicare exemplară, Titu Maiorescu și-a asumat sarcina de a edita primul (în fapt, singurul în timpul vieții poetului) volum de poezii eminesciene, căruia i-a dedicat, conform notațiilor din Însemnări zilnice, toamna și iarna anului 1883, când poetul se afla internat la sanatoriul vienez. În răstimpul cât a mai trăit Mihai Eminescu, Maiorescu a editat încă două ediții (1885, 1888) ale Poesiilor, adăugând și poemele trimise de Eminescu și apărute ca inedite în revistele literare.
Petru Creția vorbea despre demersul maiorescian ca fiind unul fast pentru cultura literară română: „Că o ediție a poeziilor lui Eminescu se impunea în acel moment, în interesul tuturor și nu mai puțin al lui Eminescu însuși, ar putea rezulta și din cele spuse până acum, și a fost meritul lui Maiorescu de a fi înțeles și de a fi folosit conjunctura așa cum a făcut-o. Cine altul? Până la data aceea poetul nu a «putut fi înduplecat să se îngrijească însuși de o asemenea culegere, cu toată stăruința amicilor săi literari». Iar acum era prea târziu. Maiorescu vorbește, rezervat, de «lipsa poetului din țară», în realitate, în ciuda a tot ce-a mai făcut pentru el și a câtorva clipe când a biruit speranța, el îl considera pe poet pe vecie pierdut. Publicarea operei îl așeza [pe poet] într-o durată incoruptibilă”.
Cele 11 ediții ale Poesiilor lui Mihail Eminescu apărute în coordonarea editorială a lui Titu Maiorescu sunt, așa cum considera mai târziu tot Petru Creția, prima piatră de hotar a editării operei poetice eminesciene. Gestul de a dona Academiei Române, în anul 1902, manuscrisele eminesciene aflate în păstrare la Titu Maiorescu poate fi considerat ultimul gest de editor al operei lui Mihai Eminescu, criticul delegând posterității literare sarcina de a reconstitui întregul corpus de scrieri eminesciene.
După depunerea de către Titu Maiorescu a manuscriselor eminesciene la Biblioteca Academiei se conturează primele intenții de integralitate. „A doua zi după donația Maiorescu (…) – scrie Perpessicius – ziarele vesteau că d-nii Ilarie Chendi, Nerva Hodoș și I.A. Rădulescu-Pogoneanu au pus la cale editarea completă a lui Eminescu. Dar asociația se desfăcu de îndată. În 1902 apare primul volum din Opere complete. Literatura populară, editat de Ilarie Chendi; Nerva Hodoș publică un elegant și revelator volumaș de Poezii postume (urmat de unul, substanțial sporit, al lui Ilarie Chendi, în 1905), iar I.A. Rădulescu-Pogoneanu, familiar al „Junimii” și al lui Maiorescu, care studiase manuscrisele încă înainte de a fi fost donate, publică în două numere consecutive din Convorbiri literare masive pachete de inedite. Însă cîteșitrei aveau și alte îndeletniciri, și a le fi pretins mai mult decît aceste bune începuturi ar fi fost cu neputință”.
În 1933, editorul Ciornei, „omul inițiativelor și al lansărilor americane”, avu ideea unei „integrale” Eminescu, propunându-i lui Dumitru Panaitescu (Perpessicius), un om de patruzeci și doi de ani, „profesor de liceu și cronicar literar”, să publice într-un timp scurt o asemenea ediție, „în schimbul căreia i se oferea un stipendiu pe șase luni și, la sfârșit, o casă în București”. „Cultura română a avut un mare noroc” – va consemna Petru Creția –, Perpessicius „a reziliat contractul, a restituit stipendiul, a renunțat la căsuță și s-a așternut temeinic pe lucru, de data aceasta sub auspiciile Fundațiilor Regale, condusă de Alexandru Rosetti”. Volumele au apărut în următoarea succesiune: poezii antume: 1939 – volumul I; 1943 – volumul II; 1944 – volumul III; poezii postume: 1952 – volumul IV; 1958 – volumul V; literatura populară: 1963 – volumul VI.
Editarea operei eminesciene va fi reluată în 1976, prin oferta făcută de Muzeul Literaturii Române Academiei de a duce la capăt ediția critică integral. Între 1977 și 1994 sunt editate încă zece volume din opera eminesciană: Proza literară (VII), Teatrul (VIII), Publicistica (IX-XIII), Traducerile neliterare (XIV), Fragmentarium și Addenda (XV), Corespondența și documentele (XVI). „Formula de lucru adoptată comportă contribuția a doi cercetători stabili, un istoric literar (D. Vatamaniuc) și un filolog (Petru Creția)”, scria însuși Petru Creția.
Activitatea se va desfășura în cadrul parteneriatului cu Inspectoratul Școlar Județean Botoșani într-un proiect mai larg: Scriitori pe meleaguri eminesciene.
În cadrul activității, Iulian Moldovan (Biblioteca Județeană Mihai Eminescu Botoșani) va prezenta edițiile Maiorescu, deținute de biblioteca județeană.