Manipularea oamenilor în numele lui Dumnezeu.

Ororile Bisericii.

 Adevărul este că în numele lui Dumnezeu s-au dus cele mai mari războaie si s-au întâmplat cele mai mari orori pe fata Pamântului, care continuă si astazi. În foamea   pentru putere si pentru pamânt, marile religii s-au folosit de numele lui Dumnezeu, s-au folosit de oameni implantandu-le în cap virusul ca religia lor este cea aleasă de Dumnezeu si astfel i-au angrenat pe credincioși in războaie lungi si dureroase.

De ce au făcut asta? Folosindu-se fiecare de scrierea sfântă a religiei sale, creștinii de Biblie, musulmanii de Coran, mai exact de interpretarea anumitor pasaje din ele. Si uite asa, fiecare a convenit mai bine si si-a „permis” sa ia masuri in privinta asta, manipulându-i si pe alții să creadă ca Dumnezeu vrea asta, că doar asta reiese din scrieri.

Cu toții am auzit de marile cruciade, care au conflicte militare cu caracter religios ce erau purtate împotriva celor care neagă credința creștina. Scopul principal al cruciadelor era recuperarea pământului sfânt de la musulmani si împiedicarea expansiunii otomane. in scurt timp aceste razboaie în numele lui Dumnezeu au început să servească și altor scopuri, cu precadere politice. Cu alte cuvinte, räzboaiele sfinte s-au declansat pe motiv religios, dar au continuat să fie folosite în scopul de a obtine mai multa putere. Organizarea unei cruciade însemnă adunarea unei forțe militare numeroase, iar luptele presupuneau o violență iesită din comun, având ca rezultat un număr foarte mare de morți si răniți. Se presupune că la sfârșitul acestora, numărul morților ajungea undeva la 20 de milioane.

Dar de crimele Inchiziției Catolice ai auzit?

Inchiziția Catolică  este unul dintre cele mai îngrozitoare episoade din istoria omenirii. Peste 600 ani, 50 de milioane de creștini au fost torturați si omorâți de Biserica Catolică pentru că au crezut doar în lisus Christos si nu voiau să își pună credința in Biserica.

Biserica a considerat erezie (când nu esti de acord cu ce spune Biserica, ești considerat eretic, adică o personă care alege să nege dogma Bisericii, adversar sau inamic) tot ceea ce nu era de acord cu sistemul lor religios sau cu politica oficială și trebuia împiedicat.

Cu alte cuvinte, masacrau în numele lui lisus Christos pe cine doreau ei, pe cine nu se supunea regulilor lor. Atenție, chiar dacă credeai doar în lisus Christos, dar nu credeai în Biserica, adică nu voiai să fii condus de ea, erai torturat si omorât.

După cum observi, Biserica se juca de-a Dumnezeu pe Pamânt, folosindu-se de numele Lui, insinuând că „asa vrea Domnul”. Pentru a-și justifica acțunile, Biserica s-a folosit de interpretări mai vechi din Biblie, mai exact ale teologului Augustin din Hipona (354-430), care susținea că ereticii nu pot fi aduși pe calea cea bună, adică spre Biserică, decât cu forța.

Un alt pretext pentru a-și justifica omorurile și a-i condamna pe oameni era chiar o frază din Evanghelia după loan: „Daca cineva nu ramâne în Mine, este aruncat afară ca mladiță neroditoare care se usucă, apoi mladițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și arse. (loan 15:6)

Folosindu-se de aceste cuvinte, s-au gândit ca arderea oamenilor de vii nu însemnă vărsare de sânge. Prin urmare, ei considerau că puteau face asta pentru ca Evanghelia după Ioan le permite asta.Inchizitia Catolica a inventat cele mai teribile instrumente  pentru a provoca durere si chin, prin dezmembrarea si dislocarea membrelor corpului. Multe dintre aceste instrumente erau inscripționate cu acest motto:,, Gloria e numai a lui Dumnezeu.„

Se practica, spre exemplu: tortura prin sufocare cu apă, atârnarea in aer cu greuțăți legate de mâini si de picioare sau mânjirea victimelor cu grăsime si arderea lor de vii la foc mic. Totul pentru cum spunea Biserica. Nu trebuia să existe nicio discuție sau o dezbatere asupra celor susținute de Biserică.

Biserica a insistat că doar ea putea oferi singura cale prin care oamenii trebuiau să fie invățati despre Dumnezeu. În acea vreme se declara că „oricine îndrăznea să aibă o înțelegere personală a lui Dumnezeu și care nu corespundea cu cea a Bisericii trebuia ars de viu, fără pic de milă “.

Și acum ți se mai pare greu că Biblia ar fi putut fi modificata? Din anul 325, de la consiliul de la Niceea convocat de Impăratul Constantin în care acesta a creat o nouă religie creștină au urmat 1.600 ani în care Vaticanul a menținut ștreangul politic peste toată Europa. Inclusiv și-a justificat crimele din al Doilea Räzboi Mondial asupra evreilor prin citarea Evangheliilor creștine, si  anume episodul in care Christos ii alunga pe negustori din templu; declara că, opunându-se evreilor, este convins cã actioneaza in acord cu Vointa lui Dumnezeu. Creștinismul păgân, din păcate, ca și alte religii, au separat omenirea de adevarata spiritualitate, ne-a separat de Dumnezeu.

Religia, spunându-ne că nu avem nicio putere asupra destinului nostru și că Dumnezeu este doar undeva în afara noastră, „ne-a luat teoretic puterea, prin ascundere adevărului.”

Religia, deși a avut rolul ei in contextul social și evolutiv al omenirii, nu poate niciodată reforma în mod autentic omenirea, căci religia a promovat sclavia. Și cel mai important,le dă putere celor care știu adevărul, dar folosesc mitul pentru a manipula si controla societăți întregi. Mitul religios este cel mai puternic instrument   creat vreodata si formează baza psihologică pe care se pot dezvolta și alte mituri.

Respiră adânc de câteva ori si gândeste-te, dacă tu ai fi Dumnezeu, ai vrea ca cineva să lupte în numele tau? Ai vrea tu ca cineva să îți reprezinte interesele aici, pe Pamânt și să îți răspândească prin violență si omoruri “Cuvântul”? De teroare, mânie, răzbunare și cruzime ai avea tu, Dumnezeu, nevoie pentru a-ți “pune la punct” creaturile (adică pe oameni), la ce putere ai?

Frica de Dumnezeu

Chiar dacă crezi sau nu crezi în Dumnezeu, este imposibil ca religia creștină să nu te fi „afectat”. De mic ai fost învățat că Dumnezeu stă undeva în ceruri și tu ești separat de el. E undeva acolo „sus”, iar tu aici, pe Pământ.

Ești separat de Dumnezeu. Ești un simplu om si Dumnezeu, de acolo, îti dă sau nu îti dă. De la El vine „norocul” sau de „sus” “ghinionul”, cu alte cuvinte ești la mila Lui, de aceea trebuie să faci ceea ce El spune pentru ,,a nu da de dracu”. Si uite așa a apărut „Frica de Dumnezeu” pe care majoritatea dintre noi o avem adânc inrădăcinata in fințele noastre, ea find transmisa din generație in generație, pentru că doar așa scrie in Biblie. Această ne prezintă un Dumnezeu mânios, răzbunător, crud, care dacă nu facem cum spune El, ne aruncă în focul Iadului.

 Nu are Dumnezeu alte instrumente decât amenințarea și pedeapsa? Nu poate El să facă o lume așa cum își dorește?

Adevărul este că Dumnezeu nu pedepsește și nu recompensează. Motivul principal pentru care noi credem că Dumnezeu judecă, recompensează sau ne pedepsește în funcție de ce simte El față de faptele noastre este că îl vedem ca pe un părinte, ca pe un Tată. Nu cumva în Biblie se vorbește despre Dumnezeu ca fiind “Dumnezeu Tatăl?” Nu ai fost tu oare pedepsit de către parinții tăi când făceai ceva cu care ei nu erau de acord? Nu ai suferit tu când ei te condamnau? Nu te acceptau ei și te lăudau doar când le făceai pe plac?  Interpretând și analzând Biblia în acest fel, văzîndu-l pe Dumnezeu ca pe un Tata, mult timp s-a crezut despre El că este bărbat, prin urmare acesta trebuia sa fie superior femeii. De asemenea, văzându-l ca pe un Tata, automat s-a crezut ca el gândește ca un om și se comportă ca unul, iar dacă un tată pedepsește, înseamnă că și Dumnezeu pedepsește.

Adevărul este că motivul pentru care lumea arată așa cum arată este pentru că noi ne credem separați de Dumnezeu și separați unii de alții. Ei ne-au făcut să credem asta. Și uite așa apare competiția între oameni, superioritatea și inferioritatea, invidia, gelozia, foamea de putere, războaiele, lupta pentru control. Care să fie mai bun, mai tare, mai puternic. Totul într-o interpretare greșită. Totul din cauză că Biblia a fost modificată, pentru că au fost șterse pasaje întregi, și pentru că puținele pasaje care demonstrează că noi suntem parte din Dumnezeu și că Dumnezeu este în noi sunt interpretate în continuare în mod eronat.