spot_img
sâmbătă, iulie 2, 2022

Pentru sesizări și informații

0763 629 634

contact@foto-reporter.ro

Istoria Postului: înfometare calculată sau practică religioasă?

Mai multe articole

Când auzi că se vorbește de post, la ce te gândești? La miercuri și vineri, la Crăciun și la Paște, la regim alimentar, impus de doctor, în caz de boală? Sau la călugărie și interdicție?

Biserica Ortodoxă recomandă credincioșilor să postească de patru ori pe an posturi mai lungi (Postul Paștilor, Postul Sfinților Petru și Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului și Postul Crăciunului) și de două ori pe săptămână, respectiv miercuri și vineri. În total circa o treime din timpul anului un ortodox ar trebui să o petreacă în post. Această proporție pare din cercetări ideală pentru a menține o stare bună de sănătate pe termen lung.

În ultimul secol, sute de oameni de știință din diferite țări au studiat efectul fiziologic al postului, realizând experimente de laborator în principal pe animale. De asemenea, au efectuat observații în public, aducând o mare contribuție științei, extinzându-și cunoștințele despre aspectul biologic al înfometării calculate.

Nu există nici o perioadă în istoria omenirii când oamenii să nu fi folosit foamea pentru propriile lor scopuri. Practic, în toate sursele scrise, între toate națiunile, indiferent de religie, zona de reședință, rasă, există o mențiune despre post. Toate sugerează că această metodă și-a demonstrat eficiența în decursul secolelor. În orice moment dificil, ea a fost folosită de medici, filosofi și preoți.

Idei despre faptul că foamea este bună pentru sănătate a continuat să fermenteze și în mintea oamenilor chiar și în Evul Mediu – perioadă de obscurantism și ignoranță. Și, bineînțeles, cu o vigoare reînnoită, au apărut apoi în timpul Renașterii. În acest sens, amintim povestea lui Ludwig Cornaro (1465-1566), aristocrat venețian. Cornaro nu era diferit de oamenii din cercul său: doar băutura și mâncarea în exces erau îndeletnicirile zilei.

Istoricul antic grec Herodot (484-425 î.Hr.) a subliniat faptul că „egiptenii sunt mai sănătoși decât ceilalti muritori, pentru că în fiecare lună, pe parcursul celor trei zile de purificare folosesc un vomitiv și clismă, având în vedere că toate bolile o persoană le primește prin alimente“.

Există indicii privind utilizarea foametei curative și în India antică, în Tibet și China. Tso-Zhed-Shonnu, care a trăit în India, în secolul IV î.Hr., în cartea „Îndrumarea cheie privind știința medicală a Tibetului – Parroquia Chi“ a scris despre tratamentul prin înfometare.

Este cunoscut faptul că Pitagora (580-500 î.Hr), filozof grec și matematician, fondator al celebrei școlii de filozofie a ținut post în mod sistematic câte 40 zile, pe bună dreptate considerând că acesta crește percepția mentală și creativitatea. În plus, Pitagora însuși și urmașii săi au aderat la o dietă strict vegetariană. Potrivit biografilor, Pitagora nu era mulțumit de miere, de pâine și nici nu bea vin. Principala sa hrană au fost legumele fierte sau crude. Respingînd hrana animală de când avea abia 19 ani, Pitagora a trăit până la o vârstă înaintată, menținând în același timp claritatea de gândire, puritatea gândurilor și a aspirațiilor spirituale.

Platon (427-347 î.Hr), elev al filozofului grec Socrate, a împărțit medicamentele în „adevărate” – care dau într-adevăr sănătate, și „false” – care dau doar „fantomă de sănătate”. Pe lângă post, el a inclus și tratamentul cu aer proaspăt și băi de soare.

Hipocrate (460-357 î.Hr.) – medic, a propus cea mai mare poruncă medicală: „Nu vătămați“; a fost un susținător fervent al moderație și tratamentului cu post.

Asclepiades (90 î.Hr) – tratamentelor prescrise le-a spus „metazinkreziya“ și „reorporatsiya“, care nu este mai mult decât aplicarea de post periodic, băi, masaj și gimnastică.

Plutarh (45-127 î.Hr), marele biograf al antichității, a fost, de asemenea, un susținător al cumpătării și vegetarianismul. El a vorbit cu convingere profundă: „În loc să luați medicamente, este mai bine să postiți o zi”.

Postul și religia

În religiile antice, postul era o practică care pregătea persoanele, în special preoții și preotesele să se apropie de zeități. În religiile de mistere din Grecia (în special în cultul zeului Asclepius), zeii aveau să își dezvăluie învățăturile divine doar acelora care țineau post pentru a-și arăta supunerea și dedicarea. În religiile pre-Columbiene din Peru, postul era des folosit ca o unealtă de penitență după ce o persoană își spunea păcatele în fața unui preot.

În religiile unor triburi nativ-americane, postul era practicat înaintea și în timpul unor viziuni. În rândul poporului Evenk din Siberia, shamanii primeau viziunile după o îndelungată boală de neînțeles. După viziunea inițială, ei posteau și se antrenau în a stăpâni viziunile și în a controla ulterior spiritele. Se postea și în cazul preoților indienilor Pueblo care se retrăgeau înaintea marilor ceremonii legate de schimbările anotimpurilor.

Postul pentru anumite scopuri, fie înainte, fie chiar în anumite perioade sacre – rămâne o caracteristică a celor mai multe religii ale lumii. În Jainism spre exemplu, postul asociat unor anumite stări de meditație duce la transe care îl face pe individ să se disocieze de această lume și să atingă o stare de trancendență. Călugării buddhisti ai școlii Theravada postesc ca parte a practicii lor de meditație. În India, oamenii sfinți (Hindu sadhus) sunt admirați pentru posturile lor frecvente cu durată de până la câteva săptămâni.

Dintre religiile vestului, doar Zoroastrianismul interzice postul din cauza credinței că o așa formă de ascetism nu va ajuta omul în întărirea credinței în lupta cu puterile răului. În Iudaism, creștinism și islam însă se accentuiază puterea postului în anumite perioade. Iudaism a dezvoltat multe legi legate de obiceiurile alimentare; avem mai multe posturi în timpul anului, mai ales în zilele de pocăință (Yom Kippur).

Creștinii, mai ales romano catolicii și ortodocșii țin un post de 40 de zile în perioada dinaintea Paștilor și un alt post înaintea Crăciunului. În ceea ce-i privește pe romano catolici, postul a fost supus unei noi interpretări după Conciliul II Vatican (1962 – 1965) și anume creștinii au primit dreptul de a alege singuri dacă țin post, biserica cerând post doar în Miercurea Cenușii (prima zi a Postului Mare) și în Vinerea Patimilor. Lumea protestantă lasă decizia postului în sarcina fiecărui credincios. În Islam, luna Ramadan este o perioadă de penitență și post total de la răsărit până la apusul soarelui.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -site-uri web botosani, web design, magazin online, produse software
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Noutăți