spot_img
luni, noiembrie 28, 2022

Pentru sesizări și informații

0763 629 634

contact@foto-reporter.ro

Mărturia unui Ateu!„Ce ar fi dacă ceea ce știm despre Dumnezeu ar fi incomplet sau greșit?”

Mai multe articole

Este Dumnezeul din Biblie cel adevărat?

 Fie că îl numim Creator, Univers sau Dumnezeu, pentru majoritatea dintre noi, un fapt este cert: există „ceva” în acest Univers, există o Forță care face evenimentele să se petreacă, o Forță care se ocupă de tot și de toate, o Forță care acționează cu exactitate. Din păcate, această Forță nu are o formă vizibilă cu ochiul liber, ea nu este atât de clară, ea nu se arată în vreun fel în care am vrea noi să se arate, să o simțim într-un fel palpabil. Ca noi să credem trebuie să vedem cu ochiul liber, să spunem „Uite-o, este reală!”

În acest material vom oferi cât mai multe dintre informațiile, dovezile și modalitățile prin care tu ai putea să înțelegi cum acționează această forță.

Când vine vorba de Dumnezeu, majoritatea dintre noi avem niște convingeri foarte bine înrădăcinate, care cu greu pot fi zdruncinate de cineva.

Când întrebi pe cineva: „De ce crezi că tot ceea ce știi tu despre Dumnezeu este adevărat?”, dese ori primești răspunsuri precum:

-Pentru că așa scrie în Biblie..

-Pentru că așa zice preotul sau Biserica sau strămoșii noștri i-au învățat pe părinți, bunici și așa știm și noi de la ei.

-Pentru că toată lumea crede același lucru, înseamnă că este adevărat!

Prin urmare, tot ceea ce ni se servește pe tavă din aceste „surse” pe care le considerăm de încredere, noi înghițim, fără să avem un gând de a pune măcar la îndoială pentru un moment tot ceea ce ni se prezintă ca fiind adevărat. O parte dintre noi, în decursul vieții, ajung la un moment dat să își pună întrebări vis-a-vis de subiectele legate de Dumnezeu, iar când ajung să întrebe aceste lucruri, li se răspunde cu:

Este păcat să pui la îndoială cuvântul Domnului!

Dacă îți spune cineva ceva diferit de ce scrie în Biblie înseamnă că este mânat de Satana.

Sau alte răspunsuri care nu te lămuresc în nici un fel…

Și uite așa, ajungem să ne împărțim în mai multe categorii:

-Cei care cred în Dumnezeu și în tot ce scrie în Biblie, cunosc pasajele din Biblie și îi numesc diavoli pe toți cei care îndrăznesc să pună la îndoială aceste scrieri (fanaticii religioși).

-Cei care cred în Dumnezeu și nici nu îndrăznesc să își pună întrebări despre cât de adevărate sunt informațile pe care le-au primit.

-Cei care cred în Dumnezeu, ceva le „miroase” în legatură cu multe dintre spusele Bisericii și Bibliei, dar nu au alte surse de informare și nu prea știu ce să creadă.

-Cei care nu cred în Dumnezeul prezentat de Biblie/Biserică, dar cred într-un altfel de Dumnezeu.

-Cei care nu cred deloc în Dumnezeu (atei convinși).

După cum stiți și voi, marea majoritate a oamenilor se ghidează în viața lor după spusele acestor surse de informații care pot fi:

Biblia sau Preotul/Duhovnicul. Prin urmare, avem Cartea Sfântã/ Sfânta Scriptură sau, cum i se mai spune, „Cuvântul lui Dumnezeu” și avem două posibilități prin care putem accesa această sursă. Ne putem uita singuri în Biblie sau, pentru că nu avem o scoală de teologie absolvită, să întrebăm un preot/duhovnic care „știe mai bine” cum stau lucrurile și ne poate „traduce” și nouă „Cuvântul lui Dumnezeu”.

Așadar, când vine vorba despre „Ce vrea Dumnezeu de la noi?” avem aceste două posibilități prin care noi ne putem asigura că facem ceea ce este „corect” sau nu.

Acestea find spuse, vrem să te provocăm la un simplu joc, un joc care pentru unii va fi extrem de interesant, iar pentru alții destul de dur, vom vedea în continuare de ce. Acest joc va avea ca subiect principal întrebarea următoare: „Ce ar fi dacă ceea ce știm despre Dumnezeu ar fi incomplet sau greșit?”.

Nu te speria. Respiră de câteva ori și pune-ți întrebarea, detașat. Dacă acest lucru ar fi adevărat, nu ar însemna că ne-am ghidat toată viața după niște informații false, care este foarte posibil să ne fi dus pe niște drumuri greșite? Nu cumva viețile noastre arată cum arată pentru că ne-am ghidat după niște informații eronate sau nu ne-am ghidat după nimic, pentru că nu aveam după ce?

Ceea ce vei citi în continuare nu sunt doar niște simple păreri, nu vrem să îți irosim timpul prețios, ci vrem să îți prezentăm niște informații concrete și reale, foarte bine cunoscute. Nu ne-am trezit să ne dăm cu părerea despre Dumnezeu, vrem doar să îti prezentăm niște informații de care probabil nu ai auzit sau nu ți s-au prezentat, după care ne dorim să tragi singur concluzile.

Nu îți propunem decât să renunți pentru câteva momente la „adevărul tău despre Dumnezeu”, doar de dragul acestui joc. Stai liniștit, nu faci nimic greșit, te poți întoarce oricând la convingerile tale. Nu îți cerem să le abandonezi complet, ci doar să le dai deoparte pentru scurtă vreme și să te gândești la posibilitatea că ar putea exista ceva ce tu nu știi încă, iar cunoașterea acestor lucruri ar putea schimba ceva radical în viața ta. Nu încearcă nimeni să te convertească la vreo nouă religie sau la cine știe ce, fii sigur de asta, dar pregătește-te să te zdruncine tot ce vei citi. Pentru unii dintre noi, această analiză poate fi extrem de dură.

Noul Testament apărut după venirea lui lisus, se spune că ar cuprinde învățăturile lăsate de acestă pentru omenire, învățături pe care însuși Dumnezeu i le-a încredințat pentru a ni le oferi nouă, oamenilor, și pentru a ne călăuzi în căutarea noastră ce urmărește înțelegerea lumii în care trăim. Din nefericire, puțini știu că până în secolul al IV-lea, așa dar la peste 300 ani după venirea lui lisus, existau în jur de 57 cărți ale creștinismului primar, dintre care pe parcurs au fost păstrate doar 27, pe motiv că celelalte nu ar avea surse acceptabile. Altfel spus, capii Bisericii Creștine și-au permis să elimine cărțile pe care le considerau ei că nu sunt în acord cu ce vrea Dumnezeu de la noi. Dar există vreo garanție că acești conducători ai Bisericii au luat deciziile corecte? De unde știau ei cu atâta exactitate ce vrea Dumnezeu de la noi, atât timp cât nici unul dintre ei nu l-a väzut pe lisus? Evident, nu există o garanție, dar totuși această selecție nu a fost facută la întâmplare. Vom vedea imediat de ce s-au păstrat doar acestea.

Aceste Evanghelii rămase pe din afară le numim astăzi Evanghelii Aprocrife și ele nu sunt acceptate în continuare de către Biserică, deoarece așa s-a stabilit cu mulți ani în urmă, cu toate că multe dintre acestea conțin informații extrem de interesante, care ne-ar schimba în mare parte percepția despre ce vrea Dumnezeu de la noi. Vom vedea mai târziu ce mesaje transmit acestea.

 „Acestă a doua parte a Bibliei, numită Noul Testament, este formată din 27 cărți, dar numai 8 dintre cele 27 de cărți sunt în mod sigur scrise de autorii care spun ei că le-au scris, și anume 7 din epistolele pauline și Apocalipsa după loan (care e cert scrisă de cineva numit loan, deși nu e clar cine era acel loan, căci nu stim, de exemplu, dacă era Apostol). Restul fie sunt falsuri, fie sunt atribuite în mod fals, sunt ai unor autori care nu există, cărți a căror originalitate nu este sigură.

Conform acestor descoperiri istorice, Noul Testament astăzi este o scriere formată din 19 cărți care fie sunt atribuite de unor autori care nu le-au scris în realitate, fie sunt cărți a căror proveniență nu este verificată, deci pot fi în întregime false. Richard Bauckham, un mare teolog și istoric specializat în studiile despre Noul Testament, afirma următoarele:

„Poveștile despre lisus și zicerile lui au circulat vreme de decenii,  suferind nenumărate repovestiri și înfrumusețări înainte de a fi așternute definitiv în scris.”

Adevărul este că majoritatea celor care au scris cărțile Noului Testament nu L-au întâlnit sau nu L-au văzut în viața lor pe lisus. Ei au trăit la o diferență de mulți ani dupăm ce lisus a părăsit Pământul. Scriitorii Bibliei au fost mari credincioși și mari istorici. Ei au preluat poveștile care au ajuns la ei și la prietenii lor de la alții, mai bătrâni decât ei și de la alții mai bătrâni, până când s-a realizat o scriere pe care au numit-o Sfânta Scriptură/Biblie, aceștia fiind anii în care Evangheliile ce fac parte din Noul Testament alcatuiesc Biblia au fost finalizate:

Evanghelia după Marcu, scrisă în anii 65-73 după Christos.

Evanghelia după Matei, scrisă în anii 70-100 după Christos.

Evanghelia după Luca, scrisă în ani 80-100 după Christos.

Evanghelia după loan, scrisă în ani 90-110 după Christos.

Când citim Biblia, noi nu citim cuvintele lui Matei, Marcu, Luca sau loan, ci traduceri din greacă, limba în care au fost scrise aceste cărți, iar ceva tot timpul se pierde prin traducere.

Nu numai asta, dar nu citim traduceri ale originalelor, pentru că nu avem originalele acestor cărți sau ale oricăror cărți din Noul Testament. Ceea ce avem sunt copii făcute de sute de ani mai târziu. Aceste mii de copii sunt, toate, diferite una de alta, unele cu diferențe mici, altele cu diferențe forte mari.

La ultima numărătoare aveam 5.700 de copii. Nu sunt toat complete, sunt și fragmente. Calculatoarele performante de astăzi au socotit că ar fi peste 400.000 de diferențe între aceste versiuni. Sunt mai multe diferențe decât cuvintele care existã în Noul Testament.

Cum putem spune că Dumnezeu însuși a păzit Biblia să nu fie modificată, dacă dovezile spun altceva?

Faptul că nu avem originalele Bibliei este o problemă care privește pe toată lumea, nu numai pe cei religioși. De ce? Pentru că Biblia continuă să fie citată ca sursă în dezbateri publice, în privința drepturilor homosexualilor, în problema avortului, în luarea deciziei de a declara război altor țări și în organizarea și conducerea societății.

De asemenea, în acest document final numit Biblie nu s-a inclus tot ce au spus autorii. Au existat anumite persoane cu putere și influență în interiorul bisericilor   care au hotărât ce părți din povestea lui lisus urmau să fie spuse și cum. Este deja cunoscut că acest proces de selectare și de modificare a pasajelor din Biblie a continuat pe tot parcursul acțiunii de a aduna la un loc, de a scrie și de a răspândi Evangheliile și Biblia. Chiar la câteva secole după ce Scriptura a fost pusă în forma scrisă, un Înalt Consiliu al Bisericii a hotărât încă o dată ce doctrine și adevăruri urmau să fie incluse în Biblia oficială de atunci și ce ar fi „nesănătos” sau „prematur”, adică prea devreme, să se divulge oamenilor.

Mulți dintre voi se vor simți extrem de furioși la aflarea acestor informații. Să stiți că nu sunt inventate. Din contră, sunt binecunoscute de către toți istoricii, inclusiv de oamenii Bisericii.

Mulți vor spune că Biblia a fost scrisă de oameni, dar a fost transmisă prin Duhul Sfânt si asta îi conferă acestei scrieri garanția că este 100% adevarată. Pentru cei ce nu stiu, Duhul Sfânt este o suflare”, o inspirație divină, altfel spus cei care au scris Biblia chiar dacă au fost oameni, au fost inspirați de către Dumnezeu. Prin urmare asta este o garanție, spun ei, ca întreg conținutul ei este adevărat și corect 100%. De asemenea, mulți spun că Biblia a fost pazită de însuși Dumnezeu pentru a nu fi modificată pe parcurs. Am demonstrat mai sus că acest lucru nu este real.

Dacă nu ne vine să credem că Biblia a putut fi modificată cu scopul de a ne induce în eroare, ține sub control și de a ne domina frica, de ce nu ne este la fel de greu să acceptăm că există așa de multă corupție, furt și manipulare, atâta foame de putere atât în România, cât și pe întreg globul?

Cum să ne fie atât de greu să credem că Biblia a fost modificată sau că acest lucru nu este nici măcar posibil, având în vedere că însăși Biblia dovedește că aceste falsuri aveau loc încă din acea vreme.

lată ce spune Profetul Ieremia în Vechiul Testament:

”Cum puteți spune: suntem înțelepți, și cuvântul lui Dumnezeu este cu noi? Luați aminte la pana mincinoasă a scribilor, care l-a transformat într-o minciună. ” (leremia 8:8).

Scribii erau niște oameni care aveau funcția de a redacta sau copia acte. După cum bine știți, pe vremea aceea nu exista copiator (xerox) și nici calculatoare, pentru a creea copii în mod automat, care să pot fi distribuite oamenilor într-un mod rapid și simplu.

Scribii aveau datoria de clonă, a de a face copii ale acestor scrieri. După cum spune și leremia, încă din acea vreme acesti scribi „își băgau coada”, evident la ordinele celor care conduceau în acea vreme și aveau interesul să modifice scrierile cu un scop precis, pentru a putea controla oamenii.

Dacă potrivit lui leremia, Vechiul Testament a fost corupt și format într-o  minciună încă din acele vremuri, să spui că Dumnezeu însuși a păstrat intact Noul Testament, nu este un argument foarte convingător.

Este Biserica sinceră atunci când spune că Dumnezeu a protejat Scripturile pentru a nu fi modificate? Absolut deloc. Profesorul Millar Burrows, un specialist în studiul Biblic, spune:

„Sunt oameni care cred că textele grecești și evreiești din care versiunile Bibliei noastre sunt facute ar fi fără de greșeală. Nici o persoană care a studiat critică textul și nu poate să creadă acest fapt. Chiar și cei mai conservatori învățați, din cele mai conservatoare Biserici, recunosc că textul a fost corupt de mai multe ori de-a lungul timpului. Dacă acest fapt nu era deja cunoscut, pergamentele de la Marea Moartă l-au dovedit o dată pentru totdeauna. (More Light on the Dead Sea Scrolls)

Iată ce spune Frederick. H. Scrivener, un important critic de text al Noului Testament și membru al Comitetului de Revizie a Noului Testament englez care a produs versiunea revizuită a Bibliei:

In secolul al II-lea au fost atâtea încercări de a falsifica textul Bibliei, unii din lipsă de discernământ, alții din rea-voință… Este adevărat că cele mai mari coruperi la care Noul Testament a fost supus s-au întâmplat la 100 de ani după ce a fost scris, de Irineu și de Preoții Africani, de întregul Vest și de Biserica Siriană.

Gaius, un mare învățat care a trăit prin anul 200 după Hristos, spunea atunci:

Păgânii au modificat cu obrăznicie Scripturile, și au făcut acest act violent sub pretextul că le corectează, (Burgon, The Revision Revised).

George Kilpatrick, un preot și teolog Anglican extrem de apreciat care se ocupă cu interpretarea sau explicarea critică a textelor biblice la Universitatea Oxford, spune:

„Schimbările intenționate în tot textul se pare că sunt datate mai devreme de 200 după Hristos și se disting de greșeli… Cele mai multe schimbări intenționate au fost făcute între ani 50-200 după Christos. „ (Atticism and the Text of the Greek New Testament)

O altă personalitate importantă, numită Celsus, un filozof ce a trăit în secolul al II-lea, aducea acuzații dure încă din acea vreme, susținând că, de fapt, coruperea Scripturilor a ajuns să transforme creștinismul într-o mare minciună:

“Unii creștini, ca oamenii care sunt biruiți de aburii vinului și nu le pasă de ce spun, alterează textul original al Bibliei, ca ei să poată admite diverse și vagi interpretări.Și asta au făcut-o, credeau, pentru politica lumească, ca astfel încât atunci când aducem un argument, ei să aibă mai multe posibilități pentru o jalnică evaziune. Îmi este clar că scrierile creștinilor sunt  o minciună, și că scornelile voastre nu sunt suficient de bine construite ca să ascundă ficțiunea monstruoasă: am auzit că unii dintre traducătorii voștri scriu numai fragmente incoerente, de parcă tocmai au iesit de la tavernă, alterand textele originale de trei, patru sau chiar de mai multe ori, casa nege contradicțiile în fața criticii.”(R.J.Hoffmann’s Celsus: On The True Doctrine, OxfordUniversity Press, 1987)

 La aceste acuzații, Sfântul Parinte secolul al III-lea: Origen răspundea, în secoulul al III-lea „Pe lângă asta, nu e corect să aduci acuza aceasta religiei crestine, ca ar fi o crima nedemnă de puritatea ei prefacută, numai acele persoane să fie trase la răspundere care au săvârșit frauda să fie tras la raspundere “(Origen, Contra Celsum)

Părinte Origen, care a fost pus de către Biserica să raspundă acuzațiilor aduse de către Celsus, recunoaște că: „Sunt unii care au corupt istoria Bibliei, și care adaugă erezii opuse doctrinei lui Iisus”.

Prin această afirmație noi putem vedea că Părintele Origen confirmă coruperea Scripturii întâmplată încă din secolul al II-lea, când Celsus a facut aceste acuzații împotriva Bisericii.

 Cum putem spune că Bibliile noastre prezintă exact ce a spus Domnul, când încă de acum 1800 ani s-a dovedit că Scripturile: „au interpretări multe și vagi”, deoarece textul original al Bibliei a fost falsificat?

Aceste lucruri sunt confirmate și de Ieronim, unul din cei patru părinți ai Bisericii de Apus, doctor al Bisericii cunoscut pentru traducerea Bibliei în limba latină:

 „Ei nu scriu ceea ce găsesc, ci ceea ce cred ei că este interpretarea, și în timp ce îndreaptă greșelile unora, le dezvăluie pe ale lor” (Ieronim, Epist. LXXI.5)

Acesta spune că fiecare scrib care a copiat manuscrisul si nu a fost de acord cu câte ceva, a văzut versetul ca o eroare a copistului si l-a modificat si el, la rândul lui. Modificările nu s-au oprit aici.

 Este o mare diferentă între creștinismul original și crestinismul pagân de astăzi!

Când începem să înțelegem radăcina comună a tuturor religiilor, doar atunci putem realiza cu claritate că de fapt nu românii s-au convertit la învățătură  lui lisus, ci doar numele religiei s-a schimbat în creștinism, care a fost adaptat la religia veche pagână. După ce Împăratul Constantin i-a ucis pe adevărații adepți ai lui lisus pentru că au   refuzat să accepte religia împăratului, tot ce ramăsese era Biserica păgână, cunoscută drept creștină doar cu numele.

 Într-o scrisoare din vremea aceea, învățatului Faustus câtre Sfântul Augustin, este   prezentată această legătură dintre păgânism și creștinism, într-un mod foarte clar și concis care o să te pună pe gânduri vis-a-vis de ritualurile creștinilor de astăzi:

 „Ați înlocuit adulația pentru sacrificiile pagânilor; idolii lor sunt martirii vostri, pe care îi serviți cu aceleași onoruri. Stingeți umbra morții cu vin si sărbatoriți;  sărbatoriți festivitățile solemne, calendarul si solstitiile lor; iar în ceea ce priveste obiceiurile lor, pe acelea le-ati păstrat fara nicio modificare. Nimic nu va distinge de păgâni, cu excepția faptului că vă țineti ceremoniile diferit.”(Citat in Draper: Science and Religion, p.48).

 Vorbind despre Impăratul Constantin, Ian Wilson, un cunoscut autor de scrieri religioase, spune:

 „Doar când se apropia să moară, a cerut, sau i-a fost îngăduit botezul creștinesc. După cum era încă obiceiul, a primit botezul gol, renunțând după aceea totdeauna la purpura rangului său imperial.”

  După cum observi, omul care a pus bazele creștinismului de astăzi era un om cu un mod de gândire păgân, care nu era nici macăr botezat creștinește. Încă îți mai este greu să crezi ca mare parte din învățăturile după care se ghidează Biserica de astăzi sunt de origine păgână, având în vedere ce s-a intâmplat cu adevarat în istorie? Ei bine.…. majoritatea creștinilor de astăzi au credinta falsă ca dogmele și credințele religiei lor sunt unice și sunt lăsate de Dumnezeu. În realitate, nimic nu e mai departe de adevăr.

Cei ce nu erau de acord cu noile modificări ale religiei erau omorâți. Oricine poate dovedi nu numai ca Scripturile au fost corupte ca să corespundă cu noua religie a Împaratului Constantin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

- Advertisement -site-uri web botosani, web design, magazin online, produse software
- Advertisement -spot_img
- Advertisement -spot_img

Noutăți