0763 629 634
Pentru un traficant, o persoană aflată într-o situație de vulnerabilitate socială este aproape întotdeauna o victimă sigură. Cu cât ținta e mai vulnerabilă cu atât munca de manipulare și abuz este mai ușoară pentru cel care recrutează.
40% dintre cazurile de minori dispăruți provin din centrele de protecție socială, de plasament și de copii cu dizabilități, iar minorii sunt traficați în afara țării, fiind „învoiți” de reprezentanții din conducerea DGASPC-urilor și „scoși la produs de către traficanți”, arată un raport al comisiei parlamentare care a anchetat situația copiilor dispăruți din România.
Potrivit raportului, România este pe primul loc la traficul de persoane în Europa, statistică dovedită de numeroase rapoarte internaţionale.
Orfelinatele din România – piață de racolare pentru proxeneți. Peste 100.000 de copii abuzați anual.
Centrele de plasament din România, cunoscute publicului larg drept „orfelinate” sau „case de copii”, pot fi de multe ori piață de racolare pentru proxeneții și traficanții de persoane. Victimele provin dintr-un mediu defavorizat și se confruntă cu probleme de comportament. Potrivit specialiștilor din domeniu, potențialele victime ale traficanților părăsesc în mod frecvent instituția, prezintă dificultăți în analizarea situațiilor și a factorilor de risc, intră în anturaje cu potențial infracțional, au o gândire critică slab dezvoltată, sunt ușor de manipulat, dau dovadă de infantilism, insecuritate afectivă, simt nevoia de siguranță și protecție.
Observând toți acești factori de risc, nu este greu să ne imaginăm cum reușesc infractorii să racoleze victime din orfelinate și să le exploateze în țară sau dincolo de granițe. Orice promisiune făcută fetelor din centrele de plasament se transformă într-o oportunitate pentru minore să evadeze din acel mediu. Pe lângă faptul că orfelinatele nu le oferă prea multe șanse pentru un trai decent, exploatarea sexuală le stârpește orice speranță de viitor, lăsându-le prizoniere într-un mediu dominat de prostituție, vulgaritate, umilință, infracționalitate și alte abuzuri fizice, psihice și verbale.
În cadrul audierii, reprezentanților DGASPC-urilor li s-au adus la cunoștință cazuri de dispariție de minori și/sau trafic de persoane mediatizate și/sau confirmate inclusiv în discuțiile cu reprezentanțele ONG-urilor de profil.
Astfel, cu privire la raportul publicat de Organizația Salvați Copiii, conform căruia județul Brăila este un loc al rețelei de traficanți de copii pentru prostituție și exploatare în muncă, declarațiile doamnei director au fost că nu are la cunoștință nicio informație despre respectivul raport. Mai mult, pe baza declarațiilor oferite de Iana Matei, președinte a Fundației Reaching Out Romania, în cazul DGASPC Brăila conform cărora “o fată minoră traficată a vrut să dea o declarație poliției în acest sens, iar poliția a refuzat să îi ia declarația.
Fundația a înaintat Comisiei suspiciunea de complicitate în acest caz a poliției municipale și a Baroului Brăila, împreună cu rețeaua de traficare.
În ceea ce privește DGASPC Teleorman, situația este extrem de asemănătoare. Întrebat despre 2 cazuri mediatizate și confirmate de către autoritățile competente cu privire la traficul de persoane, directorul general al DGASPC Teleorman a declarat că “nu are informații” despre primul caz, iar cu privre la cel de-al doilea a declarat că „acum câțiva ani a fost un caz în Roșiorii de Vede, dar nu am cercetat cazul în amănunt”.
Cele două cazuri aduse în atenția conducerii DGASPC Teleorman au fost:
Primul caz: informația primită în cadrul Comisiei din partea Ianei Matei, președinte a Fundației Reaching Out Romania, conform căreia “2 fete (15 și 17 ani) au avut documente falsificate pregătite pentru ieșirea din țară. Fetele aveau un istoric de traficare în DGASPC-uri, inclusiv la DGASPC Roșiori”;
Al doilea caz: informația primită în cadrul Comisiei din partea Ianei Matei, președinte a Fundației Reaching Out Romania, conform căreia există un proces penal “in care președintele CJ Teleorman, era și asistent social și coordona rețeaua de trafic, pregătind fetele pentru traficare din Municipiul Roșiori”.
Tot la nivelul județului Teleorman au existat cazuri de violență și abuz sexual din partea angajaților DGASPC, confirmate de însuși conducerea instituției: “au fost cazuri de violență fizică și verbală, cu siguranță există și acum, dar nu sunt raportate la nivelul conducerii” a declarat directorul general al instituției.
În cazurile de violență psihice, fizice și/sau sexuale ale angajaților DGASPC-urilor împotriva copiilor, reprezentanții DGASPC-urilor au identificat o hibă a cadrului legislativ, întrucât aceștia nu pot desface contractele de muncă ale angajaților care au comis acte de violență împotriva copiilor minori fără să existe o soluționare definitivă și irevocabilă din partea instanței competente în acest sens.
România rămâne țara sursă principală pentru tarficul de persoane, unde din 100.000 de victime de pe teritorul UK, sunt majoritarea originare din România, conform raportului Justice & Care – It still happens here: fighting UK slavery in the 2020s.
Una dintre victimele traficului are acum vârsta de 25 de ani, este chiar din Iași și a vorbit deschis despre traumele avute. A fost abuzată, apoi traficată de la vârsta de 15 ani.
În data de 9 septembrie 2020, Comisia de anchetă a audiat o victimă a traficului de persoane, respectiv pe Larisa Butnariu, în prezent în vârstă de 25 de ani. Aceasta nu a solicitat să i se protejeze identitatea, fiind dispusă să prezinte Comisiei detalii cu privire la parcursul său de traficare. Victima provine din sistemul de asistență socială, fiind adoptată la vârsta de 3 ani de către o familie din Iași. Larisa Butnariu a declarat că a început să fie abuzată sexual și ulterior traficată de la vârsta de 15 ani.
Traficul de persoane este o problemă deosebită, având în vedere dimensiunile acesteia care necesită o atenție din partea tuturor “actorilor” implicați. Pe primul loc se află traficul în scop de exploatare sexuală, unde grupul principal vizat îl reprezintă fetele și femeile; urmează exploatarea prin muncă, unde grupul principal vizat sunt bărbații, iar pe locul al treilea se află traficul pentru exploatare prin cerșetorie. Ministerul Public recunoaște concluziile rapoartelor internaționale cu privire la persistența României ca țară de origine. Aceste rapoarte (Raportul Greta, Raportul de Stat al SUA și alte rapoarte la nivelul UE) demonstrează că există multiple fațete ale traficului: pentru muncă, exploatare sexuală, cerșetorie.
Cererea ține în viață traficul de persoane !
Este recunoscut la nivel internațional faptul că traficul de persoane generează profituri uriașe, cu risc destul de mic pentru traficanți de a fi prinși. Rețelele sunt complexe (cei care recrutează, cei care transportă victimele, cei care le găzduiesc și mai ales cei care benefeciază de serviciile pe de urma victimelor). Există cerere foarte mare pentru serviciile sexuale și muncă ieftină neplătită. Nu pot exista rezultate semnificative privind fenomenele de trafic de persoane și dispariție de copii în România dacă nu se reduc condițiile (economice, sociale) care vulnerabilizează traficul (condițiile precare de trai din zonele rurale și sărace, nivelul scăzut de educație, familii abuzive).
Traficanții recrutează copii din zonele marginalizate, din familiile cu probleme precum consum de alcool, lipsă de educație, familii destrămate sau care provin din mame care la rândul lor au constituit cazuri de copii dispăruți, copii proveniți din familiile cu un istoric al violențelor domestice, cazuri de copii cu abandon școlar, copii cu tulburări psihice sau chiar copii care sunt născuți acasă și nu sunt declarați oficial
Deși datele spun că numărul de persoane traficate a crescut, numărul dosarelor sunt în scădere. Există anumite trend-uri, care diferă de la an la an. Există și o anumită tipologie de săvârșire a infracţiunii de trafic de persoane. România a fost și rămâne în continuare principala țară sursă a traficului de minori.
